Școala Gimnazială Ardusat este una dintre cele mai vechi școli din zona Someș, primul tronson de clădire datând din anul 1938, iar aripa nouă din 1975, la care s-au adăugat apoi celelalte corpuri de clădiri.

Școala este amplasată în centrul civic al comunei, asigurând instruirea și educația copiilor din comunitatea locală.

Sat românesc, Ardusatul a cunoscut lumina științei de carte înaintea așezărilor din jur. Condițiile existente, deja create de dascălii azbucheri, au favorizat întemeierea unei tradiții școlare care a deschis perspective luminoase noii vieți culturale din localitate.

Pentru a ne forma o imagine cât mai cuprinzătoare asupra perioadelor de început ale învățământului în Ardusat, socotim necesară o succintă incursiune în trecutul istoric al Transilvaniei, din care a făcut parte integrantă și școala din Ardusat.

După cum se știe, știința de carte din epoca îndepărtată a istoriei acestor meleaguri a fost o preocupare a preoțimii și nobilimii. Nu este de mirare că primele încercări ale scrisului în limba română au apărut în preajma mănăstirilor, încă mult mai devreme decât se cunoaște.

În părțile Sătmarului, documentele descoperite atestă existența unei întregi rețele de școli sătești parohiale. Mulți cantori-învățători din aceste părți au fost absolvenți ai Școlii de la Blaj.

Într-un document din 1770 se menționează că în Sătmar existau 136 de școli, dintre care 89 greco-catolice, 35 calvine și 12 romano-catolice. Printre cele românești este amintită și școala din Ardusat, unde era învățător Ioan Buda.

„Schematismus”-ul din 1845, la pagina 136, notează o situație școlară din „Districtus Vice-rhidianalis Arduszadu”, consemnând existența arhivelor școlare din 1784, precum și frecventarea școlii de către 110 copii cu vârste între 6 și 12 ani.

Prin 1844, școala avea 105 elevi la o populație de 1043 locuitori și dispunea de clădire școlară cu învățător. Se menționează că era protopopiat și avea în subordine 20 de școli pe care le îndruma și controla.

În 1851, același Schematismus notează despre Ardusat că este „Parochia Antiqua. Lingua Romana”, adică „Parohie veche de limbă română”, cu o frecvență de 153 de elevi înscriși, dintr-o populație de 1099 de locuitori.

Școala din Ardusat cunoaște o perioadă de înflorire abia după măsurile luate de Iosif Sălăjan, inspector diecezan de Oradea.

Din 1880, la școală funcționa ca învățător Vasile Gorog, absolvent al Preparandiei din Oradea, cu sarcini exclusiv didactice. Acesta a fost un deschizător de drumuri în dezvoltarea și afirmarea școlii românești din Ardusat.

În 1890, în Ardusat este înființată o școală elementară confesională reformată, întreținută de familia Degenfeld și subvenționată de statul maghiar, frecventată de copiii familiilor reformate.

Școala și-a continuat activitatea și în timpul Primului Război Mondial; învățătorul Anderco, având 55 de ani, nu a fost recrutat.

În 1920 pleacă din Ardusat primul grup de elevi care vor urma școli mai înalte. La Baia Mare lua ființă „Liceul Gheorghe Șincai”, o binefacere pentru propagarea culturii românești din zonă.

În 1927 a avut loc Congresul Învățătorilor din Ardeal, la care au participat și învățătorii din Ardusat. A fost înființat cercul „Petre Dulfu”, cu sediul la Tămaia, unde cei trei învățători din Ardusat au adus contribuții pedagogice importante.

Pentru anul școlar 1928–1929 sunt menționați trei învățători, cu un total de 162 elevi.

În 1936 începe construcția unui nou edificiu școlar, în stil brâncovenesc, finalizat abia în 1948, după perioada ocupației maghiare.

În 1940, în urma Dictatului de la Viena, se reînființează școala maghiară, care împreună cu cea română formează o singură școală de stat.

În 1956, școala era frecventată de peste 250 de elevi, iar prin 1975–1976 numărul lor ajungea la 290, cu 14 profesori și învățători.

În perioada 1982–1990 se generalizează învățământul de 10 ani.

În primăvara anului 2025 încep lucrările de reabilitare energetică moderată și dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale.

Calitatea învățământului a crescut constant, mulți absolvenți revenind ulterior ca profesori în satul natal.

În 1950 ia ființă grădinița, mai întâi cu un singur post, transformată apoi în cămin pentru copiii familiilor de agricultori.

În 2017 se dă în folosință noul sediu al Grădiniței cu Program Normal Ardusat.

Dezvoltarea învățământului a ridicat prestigiul comunei, deschizând frumoase perspective vieții spirituale locale.